Regulamentului (UE) 2025/40 și obligațiile producătorilor

 În cadrul Regulamentului (UE) 2025/40, obligațiile producătorilor sunt legate în principal de răspunderea extinsă a producătorilor, înregistrarea în registrele naționale și gestionarea deșeurilor de ambalaje pentru a asigura circularitatea acestora.

Este considerat producător orice fabricant, importator sau distribuitor care pune la dispoziție pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru ambalaje (de transport, de servire sau pentru producția primară) sau produse ambalate. De asemenea, este producător și entitatea care dezambalează produse ambalate fără a fi utilizator final.

1 Obligația de înregistrare 

Producătorii trebuie să se înscrie în registrul național al fiecărui stat membru în care activează.

Nu pot pune la dispoziție ambalaje sau produse ambalate dacă nu sunt înregistrați în statul membru respectiv.

Dacă sunt stabiliți în alt stat membru sau într-o țară terță, trebuie să numească un reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor.

2. Răspunderea producătorilor

Producătorii au responsabilitatea financiară și organizatorică pentru gestionarea întregului ciclu de viață al ambalajelor introduse pe piață. Contribuțiile financiare trebuie să acopere colectarea separată, sortarea, tratarea deșeurilor, precum și costurile de etichetare a recipientelor pentru deșeuri și efectuarea anchetelor privind compoziția deșeurilor municipale. Producătorii (individuali sau prin organizații colective) trebuie să furnizeze o garanție adecvată pentru a acoperi costurile de gestionare a deșeurilor în caz de insolvență sau încetare a activității.

3. Obligații de raportare 

Producătorii trebuie să raporteze anual către autoritățile competente:

Cantitățile (în greutate) ale fiecărei categorii de ambalaje puse la dispoziție pe piață.

Măsurile luate pentru a asigura răspunderea pentru aceste ambalaje.

Date despre deșeurile colectate, reciclate sau eliminate.

4. Furnizarea de informații către utilizatorii finali

Producătorii sau organizațiile colective  trebuie să informeze consumatorii cu privire la:

Rolul lor în prevenirea generării de deșeuri.

Sistemele de reutilizare disponibile.

Semnificația etichetelor și simbolurilor de pe ambalaje.

Impactul negativ asupra mediului al eliminării necorespunzătoare a deșeurilor.

Producătorii pot alege să își îndeplinească obligațiile:

Individual, prin solicitarea unei autorizații specifice.

Colectiv, prin încredințarea sarcinilor către o organizație care implementează răspunderea extinsă a producătorilor, autorizată de statul membru.

Producătorii trebuie să se asigure că ambalajele lor sunt reciclabile  și conțin procentul minim de material reciclat obligatoriu.

Trebuie să demonstreze conformitatea prin documentația tehnică și declarația de conformitate UE.

Situația produselor realizate la comanda,sub marca celui care comandă producția.

Conform articolului 3 alineatul (1) punctul 13 litera (a), în cazul în care o persoană fizică sau juridică dispune proiectarea sau fabricarea unui ambalaj sau a unui produs ambalat sub numele sau marca proprie, acea persoană este considerată „fabricant”.

Deoarece definiția „producătorului” (art. 3 pct. 15) se bazează pe calitatea de fabricant, importator sau distribuitor care pune produsul pe piață pentru prima dată, obligațiile legale revin celui care a comandat produsul sub marca sa, nu celui care l-a executat efectiv la comandă.

Entitatea care realizează/furnizează produsul preia calitatea de „fabricant” (și, implicit, pe cea de producător) numai în condiții specifice menite să protejeze firmele foarte mici:

Cazul microîntreprinderilor (Art. 3 pct. 13 lit. b): Dacă cel care a comandat produsul sub marca proprie este o microîntreprindere, iar cel care realizează/furnizează produsul este situat în același stat membru, atunci fabricantul este considerat a fi cel care furnizează/realizează produsul.

Importatori sau distribuitori microîntreprinderi (Art. 21): Dacă un importator sau distribuitor introduce pe piață produse sub marca proprie, dar are statut de microîntreprindere, iar cel care îi furnizează ambalajele este situat în Uniune, furnizorul (cel care le realizează) este considerat fabricant în locul deținătorului mărcii.

Dacă nu se încadrează în excepția de mai sus, cel care realizează produsul la comandă are doar statutul de „furnizor”. Acesta are obligația de a pune la dispoziția fabricantului (deținătorul mărcii) toate informațiile și documentația tehnică necesară pentru ca acesta din urmă să poată demonstra conformitatea produsului cu regulamentul

Photo by mockupbee on Unsplash