Site-urile, aplicațiile sau rețelele sociale pe care utilizatorii își urcau singuri conținutul aveau o „scuză legală” convenabilă (numită safe harbour sau excepția de găzduire). Dacă un utilizator urca ceva ilegal pe site-ul tău, tu nu erai bun de plată, atâta timp cât nu știai de chestia respectivă și o ștergeai imediat ce te sesizai sau te anunța cineva. Erai privit ca un simplu „poștaș” neutru, care doar stochează tehnic niște date.
Acum curtea europeană a dat o interpretare mai nuanțată la această problemă. Adică, au spus judecătorii, dacă folosești un algoritm care decide activ ce conținut să promoveze, să prioritizeze sau în ce condiții să fie arătat utilizatorilor (mai ales în interesul tău comercial), nu mai ești considerat un intermediar neutru. Chiar dacă tu nu știi exact ce scrie în fiecare postare în parte, simplul fapt că algoritmul tău controlează cum se distribuie lucrurile te poate lăsa fără imunitate.
În cazul Google, autoritățile din Italia au dat o amendă pentru că pe YouTube apăreau clipuri care promovau indirect jocurile de noroc, clipuri urcate de creatori din programul de parteneriat (YouTube Partner Programme) care împărțeau banii din reclame cu Google. Judecătorii au spus că din moment ce ai un contract comercial cu creatorul, îi verifici canalul, te uiți la tematică, la ce videoclipuri noi pune ca să împărțiți profitul, înseamnă că „știi” ce se află pe platforma ta. Prin urmare, nu mai poți pretinde că ești un intermediar „pasiv” și pierzi imunitatea.

Comentarii