În cauza Inter IKEA Systems BV v Algemeen Vlaams Belang VZW (C-298/23), CJUE a decis că libertatea de exprimare, inclusiv exprimarea opiniilor politice și parodia politică, poate constitui „motiv justificat” („due cause”) pentru utilizarea unei mărci notorii fără acordul titularului, însă numai după o analiză concretă de proporționalitate între libertatea de exprimare și dreptul exclusiv asupra mărcii.
În speță, un partid politic a folosit denumirea și elemente vizuale ale mărcii IKEA pentru a promova un program politic privind imigrația. Curtea a arătat că trebuie analizate intenția utilizatorului, contribuția la o dezbatere de interes general, caracterul comercial sau necomercial al utilizării și impactul asupra titularului mărcii.
Aplicând aceste criterii, deși a preferat să arate că instanța care a formulat întrebarea preliminară trebuie să judece chestiunile de fapt și să cântărească asupra criteriilor, CJUE a indicat în esență că utilizarea mărcii IKEA nu era justificată, deoarece dezbaterea privind imigrația nu avea legătură cu IKEA, iar folosirea mărcii urmărea în principal să profite de notorietatea acesteia pentru amplificarea mesajului politic, orientarea Curții fiind favorabilă IKEA.
Photo by Francesco Bianco on Unsplash

Comentarii