Cazul (C-598/24) în fața CJUE a pornit de la o trimitere din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție din România fiind de interes șegat de problematica drepturilor de autor.
În septembrie 2021, o profesoară a publicat pe pagina ei de Facebook un text numit „Scurt ghid pentru părinți la început de an școlar”, în care explica politicos că nu vrea să primească cadouri de la părinți.
La doar câteva zile după, un jurnalist a luat textul cu totul și l-a copiat într-un articol pe site-ul Gândul, fără să-i ceară voie. Abia după ce profesoara s-a revoltat în comentarii pe Facebook, publicația i-a trecut numele și a pus un link către postarea originală.
Profesoara a dat în judecată publicația pentru încălcarea drepturilor de autor, dar instanțele din București i-au respins cererea, spunând că textul ei n-are „valoare artistică” și deci nu poate fi protejat de copyright. Cazul a ajuns la Înalta Curte, care a decis să ceară ajutorul CJEU pentru a lămuri două mari întrebări:
Poate o postare pe Facebook să fie considerată o „operă” protejată de lege?
Cât de mult are voie presa să copieze dintr-un astfel de text pentru a raporta „știri de interes public”?
Curtea a zis clar că o postare pe rețelele sociale poate fi o operă protejată de lege, exact ca o carte sau un articol clasic. Nu contează dacă e scrisă pe net, dacă e scurtă sau dacă nu face parte dintr-un gen literar consacrat. Singura condiție este ca textul să fie original – adică să exprime personalitatea autorului prin alegeri libere și creative.
la a doua întrebare judecătorii au analizat două reguli din legea românească privind excepția de presă (când jurnaliștii au voie să preia texte fără acord pentru a prezenta evenimente curente). CJEU a explicat că se pot prelua scurte fragmente în scopul informării publicului, dar jurnaliștii nu trebuie să copieze un text întreg sub pretextul că informează publicul.. Copierea integrală a unui text le ia oamenilor motivul de a mai căuta sursa originală și îl prejudiciază pe autor.
Legea română spunea că presa poate prelua aceste fragmente doar dacă nu obține niciun avantaj comercial direct sau indirect. Curtea a zis că asta e o prostie: companiile de presă sunt, prin natura lor, afaceri comerciale care vor să facă profit. Dacă le interzici să folosească excepția de presă pe motiv că fac bani din reclame, excepția devine total inutilă. Prin urmare, această condiție din legea românească trebuie ignorată pe viitor.
.jpg)
Comentarii